Se împlinesc deja 10 ani de când conceptul de ”a fi uitat” în spațiul online există, fiind luat în considerare și pus deja în practică.

Mai multe țări europene, cu Franța drept cap de listă fac eforturi uriașe pentru a-și proteja cetățenii față de giganți precum Google. Peste ocean, Argentina încearcă același lucru. Însă chestiunea nu este chiar atât de simplă precum pare.

Se spune că ”internetul” ține minte totul. Și chiar așa este. Memoria de mamut a serverelor care păstrează datele și propagarea extrem de rapidă a informațiilor în mediul online este un lucru care a scăpat de mult de sub control. Ceea ce, în esență, nu este un lucru rău.

Problemele apar însă atunci când cineva dorește să protejeze dreptul unei victime sau al unei persoane care s-a reabilitat. Este o muncă de Sisif pentru a descoperi majoritatea informațiilor despre acea persoană astfel încât să poată fi solicitată eliminarea datelor compromițătoare sau incorecte.

Cel mai mare scandal de acest gen a început în 1998 cu Monica Lewinsky, un intern la Casa Alba, la acea vreme. Femeia s-a trezit peste noapte ca fiind cea mai cunoscută persoană la nivel internațional, după ce președintele SUA Bill Clinton, a admis că au avut o relație nepotrivită timp de 3 ani (1995-1998). Lewinsky, primul caz de cyber bullying din istoria internetului, a încercat în van să se protejeze. Iar familia și prietenii săi au fost victime colaterale, târâte în mijlocul unui scandal fără voie și fără vină.

Nu o sa discutăm aici culisele scandalului (găsiți un articol pe Diplomație Digitală despre furtuna politică stârnită la acea vreme). Totuși, cazul denumit deja ”pacientul zero” al propagării virale privind manipularea datelor personale merită mai multă atenție: oamenii pot afla rapid detaliile cele mai ascunse ale unei persoane și le pot posta online. După acest pas, practic nu există cale de întoarcere.

Marile motoare de căutare vor prelua și indexa datele. Dacă datele respective prezintă interes și sunt preluate de paginile online (de genul publicațiilor) sau repostate pe platformele de socializare, lucrurile pot scăpa ușor de sub control. Oricât vei încerca eliminarea acestor date nu vei putea niciodată sa fii sigur că totul a fost șters pentru totdeauna. Pentru că datele în mediul online lasă urme.

Dacă un server a făcut o copie de siguranță a datelor (este ceva obișnuit și frecvent) iar această copie este folosită, atunci datele pe care cu multă trudă ai reușit să le ștergi vor ieși din nou la suprafață. Legal, poți cere fiecărei instituții care îți gestionează datele, să le șteargă. Cele mai multe pagini, de frica amenzilor, pun o secțiune specială pentru stergerea datelor chiar în contul utilizatorului. Ce poți să faci însă când o publicație te ignoră? Cui te adresezi? Cum reușești să sapi în hățișul juridic pentru a afla care sunt cele mai bune căi de atac? Dacă nu poți elimina totul despre tine, cum poți să limitezi daunele produse?

Sunt întrebări pentru care o să căutam împreună răspunsuri.