Pentru Mario Costeja, un avocat din Spania, a fost nevoie de 5 ani ca să șteargă 38 de cuvinte. Un anunț publicat la începutul lui 1998 și transferat în mediul online odată cu arhiva ziarului l-a pus pe spaniol într-o ipostază delicată zece ani mai târziu.

Povestea începe în anul 2009, când Mario Costeja a solicitat publicației La Vanguardia, din Spania, să elimine un anunț de executare silită. Bărbatul primise mai multe informații despre faptul că numele său apare în mediul online, într-o ipostază delicată. La o simplă verificare, Costeja a observat că, odată introdus pe pagina de căutare a Google, numele său direcționa utilizatorul către o versiune print din anul 1998 a ziarului în care apăreau detalii despre datoria pe care o avea, alături de anunțul privind scoaterea la vânzare a proprietăților deținute.

Mario Costeja, foto credit nytimes.com

Avocatul Mario Costeja a contactat atât ziarul în cauză (care își transferase arhiva în mediul online) cât și Google pentru ca cele două companii să elimine anunțul și legăturile care duceau spre anunț. Motivația gestului său era simplă: datoriile fuseseră achitate cu mult timp în urmă iar informațiile nu mai erau relevante pentru cei care ar fi citit anunțurile de executare silită.

Pentru că a fost refuzat, Mario Costeja s-a adresat Agenției de Protecție a Datelor din Spania și a depus o plângere spunând că legea privind protejarea datelor personale a fost încălcată. În 2010, Agenția a cerut Google să elimine link-urile către anunțuri dar nu a luat nici o măsură împotriva ziarului La Vanguardia. Prin urmare, reprezentanții celui mai mare motor de căutare au contestat sentința iar cazul a ajuns la instanțele superioare. Înalta Curte de Justiție a Spaniei a declinat apoi competența în favoarea Curții Europene de Justiție, care a dat câștig de cauză avocatului, în anul 2014.

Publish Date May 13, 2014. Photo by Georges Gobet/Agence France-Presse — Getty Images.

Curtea din Luxembourg a menționat faptul că Google trebuie să permită oamenilor să fie ”uitați” după o perioadă de timp, prin ștergerea link-urilor către paginile web, cu excepția cazurilor în care, din motive speciale, asemenea legături sunt necesare.

Decizia controversată a europenilor a dat naștere la dezbateri intense pentru că reprezintă un pas important în limitarea puterii pe care un motor de căutare o poate avea asupra vieții unei persoane. Este un pas important pentru că încearcă să traseze o linie subțire între dreptul la libera exprimare și viața privată a oamenilor. De 5 ani a avut nevoie avocatul Mario Costeja pentru a scăpa de povara unor informații pe care nu le dorea alăturate numelui său.

De altfel, Curtea Europeană de Justiție nu a decis ștergerea informațiilor disponibile online ci a obligat Google să elimine orice trimitere spre acele informații. De ce e importantă această mențiune? Pentru că, deși a câștigat bătălia, Mario Costeja a pierdut războiul: informațiile despre el există în arhiva online a ziarului LaVanguardia și pot fi accesate de oricine. Iar o persoană care știe ce caută și mai ales, cum să caute, va găsi acele informații.

Inspiratie:
*Documentul privind sumarul de caz poate fi găsit aici: 
European Commission, Factsheet on ”Right to be forgotten” ruling
*Arhiva cu ziarul in cauza: Arhiva La Vanguardia
*Comunicatul de presa al Curții Europene de Justiție